Reteta de duminica de post - Ciupercute la tava

Sa vedeti acum de post ce culoare, ce arome, ce bunatati spirituale! Inainte de a incepe povestirea, vreau sa va spun ca cel mai mult mi-a mers la suflet mirosul ala de pamant in vreme ce spalam ciupercile. Sa mai fi fost si unele de padure, sa mai fi fost si culese de mana de oameni (nu om, ci oameni ), ce s-ar mai fi impletit si niste ganduri din timpul culesului... Ganduri la fosnetul padurii si la ciripitul pasarelelor, nu alte ganduri! Repet: reteta de post.

Sa purcedem dara la gatit si pre-gatit: ciupercute, ardei gras rosu (as fi preferat unul autohton, dar pe vremea asta...), rosii taiate cubulete, usturoi, marar, patrunjel, sare si piper (na, ca n-am mai uitat), ceapa verde (pe care am uitat s-o aranjez la pozat) si vin alb (in postul asta mi se pare ca nu e voie, dar va interesati voi mai bine).

Am pus intr-o tava unsa cu putin ulei ciupercile intregi (spalate bine), ceapa verde tocata, am presarat sare si piper si am acoperit-o cu un capac. Nu am mai avut folie de staniol in casa, caci era mult mai practic si mai rapid. Asa acoperite, le-am bagat la cuptor, la foc potrivit, unde le-am lasat pana ce a scazut zeama (care se lasa intotdeauna din ciuperci).

Le-am descoperit si am adaugat ardeiul si rosiile taiate cubulete, verdeata tocata, vinul si am mai potrivit un pic la gust (sare si piper) si am bagat din nou la cuptor pentru finisare.


Asa au aratat la sfarsit, cu alta verdeata proaspata deasupra, gata de mancat cu mamaliguta. Inainte de verdeata am pus si usturoiul zdrobit. Tare uituca mai sunt! Nu de alta, dar incerc sa nu va incurc.
Aici nu mai bem vin (care cred ca ar fi trebuit sa fie alb, poate o Tamaioasa Romaneasca-cam dulce, daca nu un Sauvignon Blanc-de preferat). Chiar nu mai conteaza daca am nimerit ori ba, caci se va pune dinaintea strachinutei o ulcica de pamant cu apa rece, rece, rece (ca de izvor).

Nu vom manca nici pe saturate, ci doar cat sa ne tina de foame si sa ne gandim tot timpul si la cei ce nu au nici ce pune pe masa. Offf, Doamne!

Sper ca nu am taiat pofta de mancare ateilor, caci slava Domnului, tocmai le daduram o alta reteta.