duminică, 21 februarie 2010

Desert de duminica - Tarta cu mere aurii (de post)

Orice reteta de tarta incepe cu aluatul pentru forma, o coca simpla dar de care multi se sperie si prefera (mai nou) s-o cumpere congelata din magazin.


In cazul nostru, fiind si de post, coca se face ca batand din palme. Pentru 2 tarte maricele (formele au un diametru de aprox. 30 cm) am avut de combinat urmatoarele: 7 linguri de zahar, 7 linguri de ulei, 7 linguri de apa. Acestea amestecate bine cu putina faina, pana ce compozitia s-a ingrosat. Am adaugat zaharul vanilat, coaja de lamaie si un praf de copt stins in zeama de lamaie (sau otet) si am continuat sa framant usor, presarand cate putina faina, pana ce coca a capatat consistenta necesara pentru a fi intinsa.
Pentru tinerele gospodine, care vor sa stie cat mai exact cantitatile, pot sa apreciez ca am utilizat aproximativ 1/2 kg de faina. Reteta asta o stiu de la draga mea mama si cand eram copil nici eu nu intelegeam de unde stie ea, cat si pana cand sa tot adauge faina. M-am prins destul de usor exersand. N-am ratat niciodata. E o reteta care nu are cum sa nu iasa bine.

Aveam merele de aur culese din piata ieri si nu a trebuit decat sa le spal si sa le tai feliute ,cum se vede aici. Si treaba asta e usoara si foarte rapida. Nu trebuie curatat cotorul, scoase seminte, curatata coaja. Nimic. Doar taiate felii.


Am uns cu unt tavile si le-am pudrat uniform cu faina (tapetat se cheama).


Am intins coca intr-o foaie destul de subtire (cu grosimea de aproximativ 1/2 cm).

Am aranjat frumusel feliile de mere ca sa acopar intreaga suprafata, dupa modelul de mai sus sau de mai jos.


Am presarat zahar si scortisoara (ideal proaspat macinata). Am bagat la cuptor la foc potrivit . Cand am descoperit ca-s gata coapte tartele mele, le-am scos si le-am lasat sa se raceasca.

Intre timp am preparat o gelatina "cu coagulare rapida" (speciala pentru tarte): praful din 2 pliculete l-am amestecat cu 4-5 linguri de zahar, peste care am turnat 500 ml apa. (Mergea grozav o zeama de compot sau un suc de fructe). Se fierbe numai un minut. Am turnat-o asa fierbinte peste tarte, acoperind merele presarate cu stafide. (stafidele le tin de obicei intr-un vas cu rom, sau un sirop cu esenta de rom, caci capata o alta aroma).



Am lasat sa se raceasca si acum ma duc sa tai o feliuta sa-mi servesc "colega de bucatarie". Da, la prajitura am avut o asistenta pe cinste. Reteta asta o stie si ea de la mama ei. :)


Va trimitem si voua sa gustati!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu